Când s-au risipit ieri norii
Am văzut plecând cocorii,
Desenau în zare unghiuri,
Linii frânte sau chiar gânduri.

Au plecat la fel ca tine,
Luând visele din mine
Și lăsând în urmă goluri
Săgetate de ecouri.

Azi, la fel, în plină iarnă,
Tu ai întâlniri de taină,
Cu plăceri nemiruite
Și minciuni nespovedite.

Va veni iar primăvara
Și apoi, desigur, vara;
Toamna, reluăm iar ciclul
Așteptând să vină dricul.

P.S.
Toamna, totuși, îmi dă vinul
Care îmi alină chinul,
Iar în nopțile de iarnă
Ce visez?...o simplă haină.